Gala Premiilor in Educatie, editia 2009
“Gala Premiilor in Educatie” urmareste promovarea oamenilor, a proiectelor si a organizatiilor care au avut un impact semnificativ asupra sistemului educational din Romania.
Mircea Rusu a fost sustinut de studenti si fosti studenti pentru a depune dosarul in aceasta competitie, iar acum este printre finalisti: Premiile in educatie 2009
Concursul se afla in a treia si ultima etapa, care se desfasoara in perioada 19 – 25 octombrie. In cadrul ei, Juriul sustine interviuri cu finalistii fiecarei sectiuni de concurs. Finalistii nu vor fi departajati prin notele primite in etapa doi. Fiecare jurat va acorda o nota pentru fiecare participant. In final, se va face media aritmetica pentru fiecare finalist. Primii trei finalisti cu mediile cele mai mari vor fi desemnati castigatorii competitiei.
Ne-am dori sa avem cat mai multe marturii ale activitatii prolifice pe care Mircea Rusu a desfasurat-o, si continua sa o desfasoare. De aceea va rugam, daca va face placere, sa mentionati aici impactul pe care domnia sa l-a produs ca indrumator.
Update: Domnului Profesor Mircea Rusu i-a fost acordat Premiul special al juriului – ne multumeste tuturor intr-un mesaj postat aici.
Totul a inceput cu lucrarea de diploma: “Model de pata solara” sub
indrumarea domnului profesor Mircea Rusu. De ce acest subiect?
Din simplu motiv ca in acel an, 1999, a fost eclipsa totala de Soare cu durata maxima pe teritoriul Romaniei. Studiul Soarelui parea sa fie un subiect adecvat momentului. Si in felul acesta mi-am indreptat pasii spre fizica solara: masterat, doctorat, cercetare.
Datorez initierea mea in acest minunat domeniu de cercetare domnului profesor si vreau sa-i transmit pe aceasta cale un simplu si sincer MULTUMESC!
Cred ca ne-ar lua cel putin doua zile pentru a descrie pe scurt tot ce a facut dl. Rusu, nu numai pentru studentii de la Facultatea de Fizica ci si pentru elevii si profesorii din liceele tarii. De fapt este o probabilitate foarte mare ca multi dintre cei propusi pentru elevul/profesorul/cercetatorul anului sa fi fost studentii domnului Rusu.
In anul in care dat examen de intrare la Master la Facultatea de Fizica, la sectia de Fizica Atomului, Moleculei si Astrofizica au fost admisi 8 studenti. In momentul imediat urmator admiterii dl. profesor Rusu avea pregatita, pentru fiecare dintre noi, cate o bursa la o facultate de prestigiu din strainatate. Pentru toti aceste burse au fost inceputul unei cariere in cercetare. Toti ce 8 studenti de atunci sunt acum cercetatori la centre importante din tara si strainatate.
Dl. Profesor Rusu este nu numai “profesorul anului” ci si “profesorul ultimelor 3(?) decenii”
Inca din primul an de Faculate la Fizica in Bucuresti, l-am remarcat pe Dl. Prof. M. V. Rusu prin intermediul cursurilor intensive de Astronomie/Astrofizica organizate impreuna cu diversi Profesori de renume international (Franta, Germania, Italia, Grecia, etc.), precum si prin seminariile optionale oferite cu mult entuziasm si pofesionalizm tuturor studentilor interesati. Participand la acele cursuri/seminarii, am avut ocazia de o reala initiere profesionala la nivel inalt in domeniul Fizicii Energiilor Inalte, lucru care m-a atras foarte mult, cunoscand astfel un nou domeniu al Ficizii, noi personalitati si o gama larga de studenti, atat din tara cat si din strainatate.
Obtinand un masterat dublu, Roman-German, actualmente fiind la faza de finalizare a doctoratului German in Fizica Particulelor Elementare – Particulelor Astrofizice, doresc sa-mi fac cunoscute respectul si multumirile de rigoare pentru un Profesor care a reusit sa-mi starneasca interesul stiintific catre un domeniu de cercetare de actualite la nivel international.
In anul trei de facultate, cand trebuia sa ne alegem cursurile “optionale obligatorii”, am ales astrofizica… a fost o alegere foarte buna, fiindca de dl. Rusu am invatat enorm: pe langa partea stiintifica propriu-zisa, am inteles ce inseamna sa avem in noi pasiunea pentru ceea ce facem. Domnul Mircea Rusu este, si va fi – cu siguranta, unul dintre putinii profesori pasionati care stiu sa motiveze studentii!
Eu ii multumesc, si ii doresc ani multi si sanatate! Si sper ca vremurile tulburi care sunt acum sa nu-l atinga, totusi…
Toate cele bune!…
In primul rand as vrea sa mentionez ca nu am intalnit nici un cadru universitar atat de apropiat de studenti si atat de implicat in tot ceea ce inseamna mobilizarea tineretului catre stiinta (am urmat cursurile mai multor facultati – in Romania si Germania).
Activitatea dumnealui nu s-a redus numai la incurajarea studentilor catre specializarile dumnealui de baza. A avut intotdeauna pe langa dumnealui entuziasti care si-au pastrat interesul pentru astronomie/astrofizica, si i-au urmat pasii, chiar si in cazul in care prima optiune a specializarii a fost alta (de multe ori din considerente financiare). Acesta este un impact major intr-o societate in care studentii nu stiu cum sa evite facultatea mai usor.
In perioada in care am fost studenta la Facultatea de Fizica Bucuresti, laboratorul echipat de Domnul Profesor Mircea Rusu, si pe baza contactelor create prin fosti studenti(!!) ramasi cu sufletul in cuibul creat de dumnealui, a fost un mediu extraordinar de propice pentru studiu tot timpul anului. Zi si noapte, zi de lucru sau week-end! – Universul nu are ore de pauza… Mentionez aici echipamente sofisticate pentru Romania, la data care au fost achizitionate – de la calculatoare si ferme de calculatoare, telescoape si aparate de laborator, la materiale de studiu si biblioteci intregi, in conditiile in care nu exista bani alocati oficial de la stat.
Este extraordinara unda de entuziasm pe care ne-o transmite, atmosfera de lucru in echipa pe care reuseste sa o genereze unor tineri veniti din medii diferite, cu varste foarte variate si nivele de pregatire neomogene. Contactul cu diverse generatii este una din artele pe care le stapaneste, fiind capabil sa indrume atat copiii de pe bancile gimnaziului, sa le cultive pasiunea pentru astronomie, sa le adape curiozitatea, sa ii incurajeze – cat si profesori aflati in floarea carierei, intr-o societate tulbure, cu valori incerte, in care stiinta tinde sa cada intotdeauna pe ultimul loc. Aceasta pe langa segmentul de studenti cu care avea contact in cadrul strict al activitatii universitare care ii definea atributiile platite de stat.
Pentru dumnealui primeaza omul, cu toate calitatile si defectele lui – s-a interesat intotdeauna cum poate ajuta, in mod specific, fiecare caz.
Domnul Profesor Mircea Rusu a dovedit de-a lungul a zeci de ani cat de eficienta ii este metoda de lucru cu invatacei de diverse varste – rezultatele dumnealui pot fi verificate prin rezultatele a numerosi cercetatori de succes, din mai multe tari, pe cateva continente. Afluxul continuu de studenti care i-au urmat pasii, adeseori fosti elevi cu care a avut contact prin intermediul cercurilor de astronomie, in pofida scaderii generale a interesului pentru stiinta, arata ca dumnealui si-a indeplinit cu succes menirea ca profesor.
Daca un astfel de om nu este un excelent profesor, atunci cine? Pentru mine a fost si va ramane un model! Il consider un pionier pe terenul actual al educatiei in Romania. Astrofizica a prins viata si radacini in Romania in conditiile in care societatea ca ansamblu nu a putut sa investeasca suficient in acest domeniu, chiar daca bune intentii au fost. Capacitatile extraordinare ale dumnealui ar trebui cantarite luand in calcul situatia concreta in care si-a desfasurat activitatea, eforturile investite si creativitatea deosebita de care a dat dovada acolo unde pana atunci nu se facuse nimic.
Noi, cei care am avut norocul sa il intalnim, stim acest lucru. Ne-am bucura daca si la nivel oficial s-ar recunoaste aportul extraordinar pe care l-a adus, din pozitia detinuta, Domnul Profesor Mircea Rusu.
Greu poti gasi cuvintele care sa-l caractezieze pe acest OM, care ne este in continuare nu doar profesor ci si parinte si prieten. A adus astronomia printre noi, ne-a apropiat de stele si a facut Universul sa il tinem in palma. Ne-a facut oameni pe toti. Un model de profesor cu o personalitate rara, cu o blandete si daruire nemaintalnite pana acum. Este prea putin sa il numesti doar profesorul anului, ii urez multa sanatate si multi multi ani mai departe ca sa mai bucure si sa inzestreze in continuare multe generatii de tineri.
L-am cunoscut pe dl. Prof. Mircea Rusu atat in calitate de cercetator roman si doctorand in astronomie (la Bucuresti si Cluj), cat si de astronom universal (in Canada, Africa de Sud, Chile, Spania, Anglia, Olanda, Franta).
Sustin pe deplin candidatura domnului Prof. Mircea Rusu si doresc sa mentionez aici doar trei puncte importante din cariera dansului in relatia cu astronomia si educatia din Romania.
1. Prof. Rusu a fost si a ramas intre foarte putinii dascali de la Bucuresti care au activat mereu pentru sustinerea astronomiei in scolile (introducerea materiei de astronomie la profilul mate-fizica) si facultatile din Romania (in special la Facultatea de Fizica Bucuresti), dar si ca participant in comisiile de doctorat in astronomie din Romania (ca si in cazul meu in 1997).
2. In ultimii ani ai carierei sale la Magurele (dar si dupa ce aceasta s-a incheiat), Prof. Rusu a visat si participat la cautarea de fonduri pentru constructia unui mic observator pe cladirea facultatii de fizica de la Magurele (in 2005 am inspectat si masurat impreuna posibilul loc) un proiect care din pacate inca nu s-a realizat din lipsa de fonduri.
3. In 2008, din buzunarul propriu, Prof. Rusu a ajutat cu o suma importanta un student si astronom amator roman (Alex Tudorica) sa ajunga in Chile pentru a efectua observatii astronomice la doua observatoare celebre ale lumii: Cerro Tololo si Las Campanas (ambele cu contributie majoritara americana) impreuna cu mine (la acea vreme prof univ de astronomie in Chile). Din cate cunosc, Alex este primul student roman al unei univ romanesti care efectueaza observatii astronomice in Chile! (cea mai buna tara din lume pt astronomia observationala)! Ca urmare a acelor observatii, mai multe lucrari stiintifice vor fi publicate in curand in reviste de astronomie internationale recunoscute si vor include Facultatea de Fizica din Bucuresti intre co-autori.
Amintindu-mi aceste lucruri si nu numai, pentru ca ar fi foarte multe de spus despre Prof. Mircea Rusu, sustin cu toata caldura candidatura dansului pentru primul loc, si felicit organizatorii si sponsorii pentru acest nobil concurs si in general pentru sustinerea educatiei romanesti!
N-am avut placerea de a-l avea pe dl. Rusu profesor cat am fost student (parintii mei insa au avut aceasta placere). Eu insa am avut deosebita placere de a-l cunoaste dupa ce am absolvit, mai intai in primul meu an de profesorat, la un seminar, apoi ca doctorand si apoi fiecare an, avand onoarea de a-i fi coleg in juriul concursului scolar Florin Vasilescu. Este remarcabil cat de bine se pricepe sa motiveze elevii și sa gaseasca un lucru bun de spus fiecaruia.
Cred ca este unul dintre motivele care determina echipajele de elevi sa revina cu placere an de an la acest concurs este prezenta sa in juriu. Pasiunea pe care o pune in ceea ce face se transmite elevilor, studentilor si colegilor si chiar si acum, dupa ce (macar teoretic) a iesit la pensie, tot isi continua activitatea si isi motiveaza studentii si colegii deopotriva. De asemenea, simtul umorului face ca atmosfera sa fie relaxata pentru toata lumea, si invatarea este in acest fel mai placuta si mai usoara.
Sper sa ma bucur de intalnirile si discutiile cu d. sa inca multi ani de acum incolo.
Doresc sa ii multumesc domnului Prof. Mircea Rusu pentru sprijinul pe care l-a acordat tinerilor studenti. Alaturi de cursul de Fizica Nucleara Relativista (tinut de Prof. Dr. Alexandru Jipa) si de cursul de Cosmologie (tinut de Prof. Dr. Ionel Lazanu), cursul de Fractali si Sisteme Dinamice Neliniare, tinut de Prof. Dr. Mircea Rusu, se numara printre cele mai interesante si mai moderne cursuri ale Facultatii de Fizica.
Ma bucur ca pot multumi pe aceasta cale domnului profesor Rusu pentru tot sprijinul acordat de-a lungul timpului. Prima data l-am cunoscut in clasa a 10 cand am vizitat facultatea de fizica.
M-a impresionat foarte mult seminarul de astrofizica pe care il sustinea vinerea dupa-amiaza si asa am ajuns sa studiez Fizica.
Tot datorita dumnealui am plecat ca student Erasmus in anul 3 de facultate si am reusit sa raman in Germania pentru a-mi termina studiile. Acum sunt studenta la master tot in aceasta tara si totul a inceput datorita dumnealui. Cred ca e cel mai bun profesor pe care l-am avut si inainte de toate un om deosebit care priveste studentul nu doar ca pe un simplu student ci ca pe o persoana. Niciodata nu m-am plictisit in timpul cursului dumnealui si niciodata nu am aflat mai multe lucruri noi intr-o singura dupa-amiaza. Acea dupa amiaza de vineri era clipa noastra, a studentilor, de a scapa de monotonia cursurilor si pur si simplu a ne lasa prinsi de povestirile excitante despre Natura si legile ei iar domnul profesor Rusu era cel mai entuziasmat dintre noi. Dumnelui ne-a invatat cum sa privim ce e in jurul nostru si cel mai important ne-a invatat sa fim oameni…si nu doar oameni de stiinta.
Am avut marea bucurie de a-l cunoaste mai indeaproape pe Domnul Profesor Mircea Rusu cu ocazia sustinerii lucrarii pentru gradul didactic I, domnia sa fiindu-mi indrumator. Ulterior, am urmat cursuri de perfectionare sustinute de Domnul Profesor, colaborand totodata in cadrul unor conferinte. Nu cred ca am intalnit pana acum o persoana mai calda, mai delicata si dedicata, cu o atitudine plina de modestie si cu o fire deschisa catre tot ce inseamna stiinta si frumos asa cum este Domnul Profesor Mircea Rusu. Mi-este greu sa mai adaug altceva, caci a intalni un OM ADEVARAT cum este domnia sa este un privilegiu pentru oricine. Daca este o persoana care merita a primi titlul de Profesorul Anului aceasta este cu siguranta Domnul Profesor Mircea Rusu.
Toti cei care au avut placerea sa-l cunoasca pe Dl. Prof. Mircea Rusu si-au dat seama imediat ce OM deosebit este. De altfel, nu poti fi un profesor stralucit daca nu esti un om deosebit.
Nu l-am vazut niciodata dur sau suparat, desi poate a fost. Insa toti studentii l-au iubit pentru daruirea cu care preda si cu care povesteste despre stiinta. Dl. Rusu are talentul de a-l face si pe cel mai neinteresat student sa deschida cartea, dar nu numai, sa si iubeasca materia de studiu si sa fie eficient in a invata.
Pe cei ajunsi intr-un moment de impas, Dl. Prof. Rusu are puterea sa le transmita optimismul care il caracterizeaza pe domnia sa. Pe mine personal m-a ajutat enorm in finalizarea lucrarii de doctorat. Desi lucrarea a avut o complexitate extinsa pe mai multe domenii de studiu, de la fizica nucleara la biologie, medicina si programare soft, Dl. Prof. Mircea Rusu a avut rabdarea sa imi asculte problemele, a avut puterea fantastica de a imi da idei originale, esentiale pentru finalizarea lucrarii. Si toate acestea intr-un moment in care toate usile imi pareau inchise. Pentru aceasta ii voi fi intotdeauna recunoscator.
Il recomand cu cea mai mare confingere si caldura pe Dl. Profesor Mircea Rusu pentru acordarea titlului de profesor al anului.
“Permiteti sa spun si eu doua cuvinte. Avand in vedere ca poate sunt cel mai tanar de aici… Asa…asa cum stiti toti.. cred ca un ultim curs nu ar strica. Ceea ce as dori eu sa va spun este cam asa: Se da un sistem formata din tot felul de persoane de aici, fiecare o molecula, fiecare un atom, fiecare o individualitate. Toti sunteti legati unul de altul mai mult sau mai putin, liniile de Univers ale dumneavoastra se intersecteaza acum si se desfac in continuare si asa mai departe. Ati avut o perioada de crestere, de transformare. In termodinamica aveti
un proces in care ati trecut de la o stare la alta. Acuma dupa ce ati terminat facultatea o sa mai mergeti inca putin si dupa aceea o sa va stabilizati. Este cel mai mare pericol pe care puteti sa il faceti. In fizica starea de echilibru este foarte bine daca se atinge, totul este in regula, in viata nu trebuie numai sa explicati fizica, trebuie sa o
folositi. Dumneavoastra sunteti niste sisteme in care nu puteti sa stati pe loc. Daca nu faceti nimic ramaneti in urma, daca vreti sa faceti ceva trebuie sa va miscati, deci daca trebuie sa ajungeti undeva nu puteti sta pe loc. Deci nu va ganditi la faptul ca veti gasi o stare stationara in viitorul apropiat sau indepartat. La asta se mai adauga actualmente si viata care foarte rapid variaza, asa incat punctele dumneavoastra de vedere de astazi, parametrii de astazi nu vor mai fi valabili peste 5 ani, asa incat veti avea alte necesitati, alte dorinte si asa mai departe.Deci dumneavoastra veti avea in fata ca un fel de drumuri pe care puteti sa il alegeti, sa stiti ca viata dumneavoastra este determinata de propria dumneavoastra actiune. Ceea ce este bine in viata aceasta este ca daca ai gresit poti sa te intorci si sa mergi pe alta directie pentru ca poti ajunge acolo. Ceea ce va sfatuiesc eu este sa va feriti de lucruri ireversibile, acele lucruri
care nu se mai pot intoarce. Ganditi-va de fiecare data cand faceti ceva daca acel lucru poate fi reparat sau nu. Daca nu poate fi reparat ganditi-va de 2,3, 4 ori pana il faceti. In orice caz va asteapta o viata interesanta, trepidanta dupa cum vedeti si cand o sa fiti in pozitia in care sunt eu acuma sa va uitati in spate si sa ziceti:’Dom’le ce a trecut
timpul’. Va dorim mult succes si aveti grija de familiile voastre pentru ca de voi depinde totul”
Acesta este discursul rostit de domnul profesor Mircea Rusu in ziua in care am absolvit cei 5 ani de facultate. Profund, intens si adevarat. Am scris acest discurs pentru a cuprinde tot ce au spus colegii mei mai sus.
Tin pe aceasta cale sa multumesc domnului profesor Mircea Rusu pentru sprijinul acordat. Mentionez faptul ca datorita
domnului profesor am plecat in Anglia la o scoala de vara.
Domnul Mircea Rusu este fara doar si poate cel mai iubit profesor din Facultatea de Fizica, iar iubirea noastra se intinde asemenea unui fractal – spre infinit.
L-am cunoscut pe D-l profesor Rusu la Olimpiada Nationala de Astronomie 2004-2008. Dansul, impreuna cu alti profesori dedicati au reusit sa organizeze o olimpiada si pentru aceasta disciplina, desi nu este una dintre cele studiate in scoala. Si-a dedicat cateva saptamani in fiecare vara pentru a tine cursuri la stagiile de pregatire ale lotului pentru Olimpiada Internationala de Astronomie, si ca dovada aproape in fiecare an lotul Romaniei s-a intors cu numeroase medalii de la acest concurs. Am participat si eu (desi eram in liceu) la seminarul de vineri dupa-masa pe cat posibil. Cursurile sale de la lotul de astronomie au fost mereu cele mai interesante, intrucat abordarea sa a fost mereu una practica, exact cum este nevoie in studiul astrofizicii. De asemenea, m-a implicat intr-o lucrare a dansului prezentata la Sesiunea de Comunicari a Facultatii de Fizica din 2008, despre ciclurile solare, domeniu unde a venit cu o solutie inovativa publicata intr-o lucrare in prestigiosul ‘The Astrophysical Journal’. Mereu a avut pentru mine un sfat cand i l-am cerut, si trebuie sa recunosc ca ii datorez dansului in mare parte faptul ca am reusit sa ajung sa studiez Astrofizica in Marea Britanie, prin modul in care m-a sustinut intotdeauna. Daca este cineva care merita un premiu pentru activitatea de profesor, acesta este D-l Rusu, un model pentru toti viitorii fizicieni…mai rar oameni ca dansul!
Domnul Mircea Rusu mi-a fost profesor si calauzitor intre anii 1993-1995. Fractali/haos, astrofizica si fizica atomica sunt cateva dintre cursurile pe care le-am urmat in acea perioada. Prezenta dumnealui, mereu zambitoare, mereu entuziasta a fost esentiala in hotararea mea de a continua in fizica si a completa un doctorat in USA, cu o echipa cunoscuta la vremea respectiva in domeniul sistemelor neliniare si a fizicii suprafetei.
Am avut multi profesori de-a lungul anilor, insa foarte putini mi-au marcat drumul intr-un mod pozitiv si memorabil. Domnul Rusu este cu siguranta cel a carui influenta a fost cea mai profunda si de durata.
Sunt anumite lucruri pe care le poti invata din carti, altele pe care, daca ai noroc, le absorbi de la un adevarat mentor. Dragostea de oameni, reverenta fata de univers, dorinta si talentul de a intelege si calauzi cu blandete si intelepciune, sunt doar cateva din caracteristicile dansului pe care am avut bucuria de a le observa, aprecia si duce cu mine mai departe peste ani si peste hotare.
Influenta sa asupra tinerilor in cautare de adevarati mentori si dascali este unica, nepretuita, si cu siguranta meritand o recunoastere la nivel cat mai inalt.
Wow!
Trebuie sa recunosc ca atunci cand am inceput sa rasfoiesc postarile de mai sus, am avut, pentru un scurt moment, un usor sentiment de … epsilon arbitrar. Atatea titluri, si doctorate, si masterate, si cercetatori in atatea colturi ale lumii…
Si eu? m-am intrebat. Sunt la nivelul simplu de profesor. Indragostita de meseria mea, dar totusi… Nu tu un doctorat, nici macar un masterat. Gradul intai? Phuah! Ce pot eu sa adaug si sa conteze pe langa tot ceea ce atatea nume importante au avut de spus mai sus.
Dar, dupa cum am spus, totul a durat ‘un scurt moment’.
Pentru ca am realizat ca, de fapt, adevarata si imensa valoare a domnului profesor Mircea Rusu consta in capacitatea domniei sale de a insufla curaj, entuziasm si dedicatie profesionala tuturor acelor ‘simpli profesori’ care au avut onoarea si bucuria de a-l cunoaste.
Pentru ca, pentru toti acestia, ca si pentru mine de altfel, Mircea Rusu nu este nici cercetator, nici doctor, nici membru al vreunui juriu, nici macar profesor universitar.
Pentru toti acestia, Mircea Rusu este ‘domnul PROFESOR’. In cea mai profunda si sacra semnificatie a cuvantului: cel care indruma, educa si invata.
Este ‘domnul PROFESOR’ care te face sa te uiti cu admiratie la miracolul uman care este si sa gandesti: “Uite-asa un PROFESOR as vrea sa fiu si eu!”.
Este ‘domnul PROFESOR’ care recapituleaza cu tine, la fiecare intalnire, prima si cea mai importanta lectie pe care ti-a predat-o: “Nimic nu e imposibil daca exista pasiune si daruire”.
Domnul Mircea Rusu este ‘domnul PROFESOR’ care a modelat generatii de PROFESORI, intr-un timp in care scoala romaneasca parea sa se multumeasca cu profesorasi. Iar faptul ca fosti elevi de-ai mei, la ani de la absolvire, inca ma mai contacteaza sa imi mai povesteasca de viata lor, sa imi mai ceara un sfat, sau pur si simplu sa imi ureze ‘Sarbatori fericite!’, imi demonstreaza ca am avut un excelent PROFESOR care m-a invatat ce inseamna sa fii PROFESOR.
Asa cum il cunosc, de cateva decenii bune, sunt convinsa ca titlul de “Profesor al Anului” nu reprezinta pentru dumnealui recunoasterea suprema.
Deci… domnule PROFESOR Mircea Rusu, toti elevii mei, din toate colturile lumii, prin mine, va multumesc ca existati.
N-am uitat si nu voi uita niciodata ceea ce ne-ati spus la una din intalnirile noastre de ‘zi metodica’: “Daca in toata cariera dumneavoastra, dintre sutele, miile de elevi care va trec prin mana, reusiti sa marcati pozitiv existenta UNUIA, a unuia singur, atunci nu ati muncit in van. Va puteti considera castigatori”
Domnule profesor Mircea Rusu … va puteti considera castigator!!
D-l Mircea Rusu este un PROFESOR, este un OM : modest, ajuta pe toata lumea in orice imprejurare, sprijina si incurajeaza pe cei care vor sa realizeze si sa se realizeze.
Ca profesor, este o placere sa il asculti si sa inveti de la dansul ; nu am vazut, nu am auzit nici un elev la cursurile dumnealui sa nu fie atent , sa vrea sa plece mai repede sau sa se invoiasca. Cursurile dumnealui sunt antrenante , nu ne dam seama cand trece timpul , uneori chiar depasim timpul acordat. Nu se gandeste niciodata la remuneratie, ci la impotanta informatiilor si a aplicatiilor
Il cunosc pe d-l prof. Mircea Rusu de peste 40 ani. Am avut totdeauna o colaborare f. buna.
La Casa Corpului Didactic din Bucuresti , unde lucrez in prezent are o contributie deosebita in calitate de profesor : sustine cursuri de perfectionare cu profesorii din invatamantul preuniversitar de peste 20 ani. Toti cei care il cunosc au o parere deosebita despre dansul ca profesor si ca om.
Un OM si un PROFESOR ca d-l Mircea Rusu exista o data pe secol.
Ar fi o mare realizare si o apreciere a adevaratei valori a dumnealui daca ar fi recunoscut ca PROFESORUL ANULUI 2009.
Il cunoastem pe Dl. Profesor Mircea Rusu de mai bine de 10 ani. Ne-a fost profesor la cateva cursuri si ne-a fost coordonator al proiectelor de diploma.
Credem ca imaginea centrala legata de Profesorul Mircea Rusu este aceea a unui om care s-a zbuciumat tot timpul pentru studenti si pentru Facultatea de Fizica de la Magurele prin:
1) coordonarea programelor de burse europene Erasums in domeniul Astronomiei si Astrofizicii. Noi am beneficiat de o astfel de bursa de studiu (un intreg an universitar) la Torino (Italia)
2) pastrarea unei legaturi stranse intre generatii diferite de studenti ai dumnealui (foarte des aveam ca invitat in cadrul seminariilor de Astronomie fosti studenti care intre timp devenisera cecertatori si/sau profesori la diverse institute din lume, foarte des studenti mai tineri erau coordonati in proiectele de teza de fosti studenti ai D-lui Mircea Rusu).
3) eforturi uriase de a initia si mentine activ un program de Astronomie/Astrofizca in cadrul Facultatii de Fizca
Legat de asta…a fost un vis de multi ani fondarea unei observator pe acoperisul facultatii si chiar s-a demarat in forta in 1999, cu ocazia unei splendide scoli ISYA, al carui pion principal a fost tot Profesorul Rusu.
4) participarea activa a studentilor pe care ii coordona la comunicari (in cadrul Facultatii de Fizica sau la Institutul Astronomic al Academiei), conferinte nationale de Fizica, etc.
5) mentinerea unei legaturi stranse cu Institutul Astronomic al Academiei.
Multi dintre studentii sai au fost si sant inca cercetatori afiliati cu IAA. Multi studenti au participat la cursurile de Astronomie de la IAA,
organizate in cadrul programelor de promovare a francofoniei.
6) obtinerea de resurse (carti, instrumente, etc.) de la diverse institute/universitati din alte tari (sub forma de donatii)
7) predarea unor subiecte si teme de mare actualitate (sisteme dinamica neliniare, haos is fractali) fata de care studentii manifestau o deosebita curiozitate si interes
Si lista poate continua cu siguranta …
Fire energica, intotdeauna afisand un zambet prietenos care insufla confort si incredere studentilor, tot timpul era inconjurat de studenti.
De cum intra pe holurile facultatii era ca un magnet…
Era unul dintre putinii profesori la care mergeam cu colindul cate o ceata intreaga de studenti… Asta spune iarasi multe despre natura sa si relatia sa cu studentii.
Noi doi ii datoram foarte mult Domnului Profeosr Rusu: faptul ca ne-a deschis ochii si calea in domeniul fascinant al Astronomiei si Astrofizicii, faptul ca a fost si este un model de profesor si de om care inspira la reusita si la straduinta pe studeti. Intotdeauna am avut sentimentul ca pune mai presus de toate reusita, performata studentilor sai decat faima sa personala.
Ne aducem aminte ca Prof. Peter Biermann avea obiceiul sa prezinte o harta cu distributia globala a fostilor studenti ai Dl. Prof. Rusu…
E ceva impresionant…
Ar fi foarte multe de spus despre Dl. Prof. Rusu. Intalnirea si indrumarea dumnealui mi-a schimbat si mie viata.
Uitandu-ma in urma Dl. Rusu a fost mai mult decat un profesor. A fost un coleg de facultate, un coleg de curs chiar daca el il preda, un coleg de generatie. Dar dimensiunea ceea mai importanta a dl. profesor e ca reuseste sa scoata din fiecare la suprafata lucruri pe care nici posesorul nu le credea posibile. Intr-o lume in care de obicei era trantit el vorbea de vise. Si iata ca dupa ani toti cei care ne-am intalnit cu el am ajuns unde probabil nici noi nu visam ca vom ajunge…
E foarte probabil ca sunt cel mai “batran” dintre cei ce au de spus pe acest blog un multzumesc frumos din toata inima celui care, din pacate, nu mi-a fost Profesor, insa, din fericire, mi-a fost primul Maestru. L-am cunoscut pe Mircea cu 22 de ani in urma. Terminasem facultatea de fizica de la Magurele, si daca tin bine minte, doar auzisem de un prof (lector de fapt, deoarece nefiind membru de partid nu putea inainta in functie) cu numele Mircea Rusu.
Mai apoi insa, imediat dupa terminarea facultatii, soarta a facut sa ne cunoastem. Iar Mircea a fost cel care m-a facut sa dau un nou sens vietii, m-a facut sa vad intr-un alt mod lumea, mi-a decshis noi orizonturi, mi-a facut cunostinta cu… Necunoscutul…
Nu am lucrat niciodata impreuna, insa o data la cativa ani, mi-a fost dat sa petrecem cateva ore impreuna (uneori o noapte intreaga) si intotdeauna am primit nu doar sfaturi si raspunsuri la intrebari care ma chinuiau de multa vreme, ci si energie pentru a mai parcurge o buna bucata din drumul meu spre… infinit…
Iti multzumesc Mircea!
Am uitat (si am observat ca nici altcineva nu a postat) sa adaug linkul conferintei organizate cu ocazia retragerii domnului profesor.
Aici se gasesc mai multe informatii legate de domeniile in care activeaza studentii dumnealui.
http://www.mpifr-bonn.mpg.de/staff/idutan/MirceaRusu/conference.html
46. Pazmany Nicoleta- 27 octombrie, 2009- Oradea
E foarte greu sa caracterizezi un OM ca Mircea Rusu in citeva cuvinte.
N-am avut sansa sa il intilnesc ca studenta ci la o Conferinta Nationala de Fizica, inainte de ‘89. M-a socat pentru faptul ca la acea conferinta el parea ca se joaca desi facea un lucru foarte serios, dar neobisnuit. Avea o lucrare despre ouale de dinozaur. E singura tema pe care mi-o amintesc. Apoi am avut sansa sa ne reintilnim in ‘92 si de atunci discutam mereu pe diverse teme, in special legate de astronomie si astrofizica. Entuziasmul,bucuria si caldura pe care le degaja atunci cind comunic cu el nu le-am intilnit la nimeni altcineva.
Fara sprijinul lui nu ar fi luat fiinta in Oradea Astroclubul Meridian 0 care miine implineste trei ani de activitate.
Ii multumesc si ii doresc din suflet sa continuie multi ani de acum incolo.
Cu deosebita prietenie,
Nicoleta Pazmany
Un profesor adevarat si un om de exceptie…asa l-as putea descrie in cateva cuvinte pe Domnul Profesor. L-am cunoscut cand era student in anul I si am fost imediat impresionat de pasiunea, entuziasmul si explicatiile dumnealui. Domnul Rusu a fost cel care m-a invatat cum sa gandesc in fizica, cum sa am indrazneala sa imi urmez propriile idei si intrebari si mi-a oferit posibilitati concrete de a studia si a face primii pasi spre cercetarea stiintifica. Prin toate acestea mi-a influentat evolutia atat pe plan profesional cat si personal si nu vreau sa pierd nici aceasta ocazie de a-i transmite multumirile mele: multumesc mult Domn Profesor!
In primul rand un mare, mare om, pe langa aceasta si un profesor adevarat cum rar iti este dat sa intalnesti in viata. Un profesor care inspira prin propriul exemplu si care are harul de a insufla dorinta de cunoastere si de a invata din placere. L-am cunoscut in anul intai la studiile de master din cadrul Facultatii de Fizica si am ramas impresionat de la primul seminar, acest om chiar face ceva, nu doar tine un curs sau o lectie, ci influenteaza, implica, dezbate, gandeste liber. Si eu ma alatur celor foarte multi carora Prof. Rusu le-a influentat viata, cariera, celor care au ajuns profesori renumiti in toate colturile lumii, din Australia pana in America trecand bineinteles prin Europa. Amintesc aici doar una din rezultatele muncii si influentei sale, la primele seminarii la care am participat au prezentat rezultatele studiului lor si 3 studenti trimisi de Prof. Rusu la studii in strainatate. Am ramas atunci profund impresionat sa vad 3 oameni parca atinsi de o pana magica, schimbati profund si total diferiti de starea de sine a celorlalti studenti. Vorbeau de notiuni noi, aveau gandirea schimbata, pozitiva, erau siguri pe ei si se vedea ca participasera la ceva cu adevarat important. Anii au trecut si m-am aflat si eu mai apoi printre acei 3, am plecat si eu sa particip la ceva important si m-am intors schimbat. Din toti cei trimisi de domnul Prof. Rusu pe calea cunoasterii cam jumatate s-au intors in Romania si isi continua munca inceputa cu dansul, in Universitati, Institute de Cercetare sau ale Academiei, insa si cealalta jumatate ramasa pe meleaguri straine continua pe acelasi drum al dorintei de a stii insuflta de acest mare om si ajuta la randul lor prin donatii, prezentari sau conferinte si chiar prin proiecte comune cu cei din tara. Adresez si eu multumirile mele domnului Prof. Rusu alaturi de gandul ca daca dumneavoastra nu a-ti fii existat nu eram nici noi.
Prof. dr. Mihail Sandu
Călimăneşti
CENTRUL DE PREGĂTIRE PENTRU PERFORMANŢĂ
FIZICĂ – ASTRONOMIE – ŞTIINŢE
Îndrăgindu-şi până la iubire şi respectându-şi până la divinizare profesia, un profesor nu-şi va putea mărturisi acest crez, spre a fi cunoscut, înţeles şi apreciat, decât destăinuindu-se, într-o linişte aparentă, fie paginilor unor cărţi, pagini al căror conţinut şi a căror ordine evidenţiază nelinişti, preocupări şi un permanent clocot, fie dăruindu-se, până la sacrificiu, muncii de cercetare într-un laborator, toate acestea ascunse miraculos în mintea şi sufletul autorului, spre a fi ferite de focul primejdios al amăgirilor sau al dezamăgirilor de tot felul.
Aşa l-am cunoscut şi aşa îl regăsesc, spre onoarea sa, pe domnul prof. dr. MIRCEA RUSU, de la Facultatea de Fizică a Universităţii din Bucureşti, acum la vârsta maturităţii profesionale, când bilanţul întregii sale activităţi dezvăluie o viaţă închinată pasiunii sale – FIZICA.
Activitatea profesorului MIRCEA RUSU este absolut fantastică, ea evidenţiindu-se prin diversitate, prin profunzime, prin originalitate, prin bogăţie de idei şi fapte, prin noutate, prin rigurozitate ştiinţifică, prin aplicabilitate practică, prin modestie! Ca să pot vorbi eu, în amănunt, despre toate astea, ar trebui sa-i pot fi egal, ceea ce este cu neputinţă!
Cei care îl cunosc pe domnul profesor Mircea Rusu, cei care i-au audiat cursurile, cei care i-au ascultat şi urmat sfaturile, toţi au fost fascinaţi! Domnia sa ştie, ca nimeni altul, că, în actul instrucţiei şi al educaţiei, profesorul şi cei care îl ascultă, trebuie să fie prieteni!
L-am cunoscut din vremea studenţiei! L-am reîntâlnit apoi, participând împreună la Olimpiadele Naţionale de Fizică, făcând parte din Comisiile Naţionale ale acestora, colaborând ani de-a rândul! Ce onoare pentru mine şi pentru mulţi alţii asemeni mie!
Dar semnul divin al bucuriei de a-l avea aproape, de a colabora cu profesorul Mircea Rusu, mi s-a arătat atunci când, pentru pregătirile loturilor olimpice, vizând participarea României la Olimpiadele Internaţionale de Fizică, de Astronomie şi de Astrofizică, organizate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării la CENTRUL DE PREGĂTIRE PENTRU PERFORMANŢĂ, pe care eu l-am iniţiat şi organizat la CĂLIMĂNEŞTI, domnul profesor Mircea Rusu a acceptat invitaţia mea de a fi prezent aici şi de a se implica în pregătirea de performanţă a elevilor.
Domnului profesor Mircea Rusu îi datorăm prima participare a României la Olimpiada Internaţională de Astronomie, precum şi constituirea unui colectiv de specialişti care să se ocupe în fiecare an de pregătirea acestor participări.
Personal îi datorez includerea mea în acest colectiv, mulţumindu-i pentru susţinerea consecventă a eforturilor şi a demersurilor mele de a avea la Călimăneşti un CENTRU DE PREGĂTIRE PENTRU PERFORMANŢĂ în Fizică, Astronomie şi Ştiinţe!
Pentru toate astea, vă mulţumesc domnule profesor MIRCEA RUSU, profesorul vieţii mele! Primiţi gândul meu de prietenie, respect şi dor!
Şi-n rugăciunea noastră,
Rostită-n strigătul din gând,
Spălată-n lacrima din ochii care plâng,
Şoptită la Icoana-I ce buzele-mi ating,
Îi cerem lui Isus cel blând
Să binecuvânteze a dumneavoastră faptă,
Aice pe Pământ,
Spre a-L Slăvi pe El şi tot ce este Sfânt!
Am aflat tarziu despre candidatura domnului profesor Mircea Rusu la categoria Profesorul Anului. M-am bucurat foarte mult sa aud ca se numara printre finalisti. Desi nu stiu ce sanse mai am sa contribui, m-am decis sa scriu si eu aici caci “Scripta manent….”
L-am cunoscut pe dl profesor Rusu la Olimpiada Nationala de Astronomie din Barlad (Vaslui), din aprilie 2002. In vremea aceea eram doar eleva in clasa a X-a, un copil ce visa sa ajunga la stele… Olimpiada de Astronomie in Romania era abia la inceput, a doua editie in 2002 si domnul profesor Rusu se implica pentru prima data in organizare. Dumnealui a propus subiectele: subiecte de astrofizica… Astfel domnul profesor Rusu a adus olimpiada din Romania la nivelul de dificultate si seriozitate al olimpiadelor internationale de Astronomie si Astrofizica. De atunci domnul Rusu se ocupa in fiecare an de Olimpiada de Astronomie de pe meleagurile noastre…
Am decis apoi sa imi continui studiile la Facultatea de Fizica, Universitatea Bucuresti. Acolo am avut bucuria si norocul sa il intalnesc din nou pe domnul profesor. Inca din anul I am asistat la cursurile obtionale de Astrofizica sustinute de dumealui. Si de atunci prin domnul profesor mi s-au deschis multe porti pe drumul carierei.
Schitez cateva idei aici:
- Domnul profesor Mircea Rusu a organizat numeroase conferinte de Astrofizica la facultate. La multe dintre acestea invitatul principal era prof. dr. Peter Biermann, ce lucra la Institutul Max Planck pentru Radio Astronomie din Bonn, Germania. Intre cei doi se legase o prietenie frumoasa de-a lungul timpului… Am fost placut impresioanta de prezentarile dlui Biermann si am decis sa imi continui studiile cu un masterat la Universitatea Rheinisch-Friedrich-Wilhelms din Bonn. Anul trecut am obtinut o bursa si in prezent studiez astrofizica in Bonn. Aici exista o colaborare fructuoasa intre Universitatea din Bonn si Institutul Max Planck despre care am vorbit.
Pe aceasta cale doresc sa ii multumesc inca o data domnului profesor Mircea Rusu pentru cuvintele frumoase pe care le-a scris in Scrisoarea de recomandare.
Mai adaug ca domnul Rusu mi-a fost si profesor de Fizica Atomica in anul 2. Cursurile dumnealui erau intr-adevar fascinante.
Asa cum reiese si din cele scrise de ceilalti colegi, domnul profesor Rusu a fost un deschizator de drumuri pentru multi studenti fizicieni prin numerasele activitati academice pe care dumnealui le-a organizat. De la elevi de liceu si pana la sudenti, masteranzi, doctoranzi si cercetatori, cu totii am avut fericitul noroc sa il avem pe domnul profesor prn preajma: un OM micut de statura, cu fata mereu zambareata, care te incuraja sa mergi pe calea dificila a fizicii. De multe ori ma intrebam cum poate o persoana sa inglobeze atata energie, o energie canalizata in numeroase idei si proiecte de cercetare si educationale…
Inchei prin a mentiona ca pasiunea si calitatile domnului Rusu sunt superioare si greu de descris in cuvinte. Daca astazi dumnealui candideaza la Profesorul Anului, nadajduiesc ca in viitor ar putea candida si la Premiul Nobel… Ce-ar fi daca domnul profesor Mircea Rusu ar fi primul roman castigator al Premiului Nobel pentru fizica?
Va multumesc pentru atentie!
Pentru mine, primul contact cu domnul profesor dr. MIRCEA RUSU a fost unul indirect, pe cand ma aflam la Institutul Max Planck din Bonn, Germania, documentandu-ma in vederea finalizarii tezei de doctorat. Ii cunosteam de cateva luni pe cei trei studenti ai facultatii de fizica din Bucuresti, aflati acolo in cadrul programului Erasmus si am fost surprinsa de agitatia lor subita. Am intrebat ce s-a intamplat si ei mi-au raspuns ca vine dl. profesor MIRCEA RUSU in vizita. Totusi, asta nu mi s-a parut un motiv suficient pentru asa o agitatie mare, asa ca am insistat.
- Cum e acest profesor?
- O sa vedeti…
Si intr-adevar am vazut. Un profesor care era in acelasi timp prieten cu studentii si parinte al lor, care s-a interesat daca au ce manca la Bonn, daca le ajung banii si care ne-a dus pe toti la restaurant, platind in locul nostru. Aveam atunci 47 de ani, dar nu mi-am putut imagina ca poate exista un asemenea PROFESOR-OM altundeva decat in povesti.
Apoi, dupa cateva luni domnul profesor dr. MIRCEA RUSU a acceptat sa fie referent la teza mea de doctorat si sfaturile primite din partea sa mi-au fost de mare folos.
As fi deosebit de bucuroasa daca activitatea stiintifica, si didactica a domnului profesor, precum si marea sa omenie ar fi recunoscute asa cum se cuvine, prin concursul “Profesorul anului”, pentru ca dansul a fost de fapt “Profesorul multor ani ” si a constituit model pentru multe generatii de profesori.
Va doresc iubite domnule Profesor MIRCEA RUSU o viata lunga si sanatoasa, activa si fericita, inconjurat de familie si de fostii studenti, care cu siguranta ca vor pastra in sufletul lor chipul dumneavoastra vesnic surazator.
Dr. Rodica Roman
Observatorul Astronomic din Cluj-Napoca
Două personalităţi mi-au marcat semnificativ cariera didactică: Şerban Ţiţeica – în timpul studenţiei şi Mircea Rusu – de-a lungul celor 30 ani de când slujesc fizica şcolară în învăţământul preuniversitar.
Oricare ar fi fost prilejul întâlnirii cu domnul Mircea Rusu (conferinţe, simpozioane, cursuri de perfecţionare) un lucru special se întâmpla: nu rezistai să nu dai curs măcar la o parte din provocările lansate de domnia sa.
Prin diversitatea temelor din fizică sau din domenii conexe şi prin originalitatea modalităţii de abordare a acestora, domnul Mircea Rusu face ca spectacolul fizicii să fie trăit cu emoţii de mare intensitate, la fel ca în faţa capodoperelor din domeniul artistic.
Mulţumesc Domnule Profesor Mircea Rusu
Domnul Mircea Rusu este Profesor si Om prin excelenta. Alaturi de vointa si perseverenta fara de care in Romania putine lucruri pozitive sunt posibile, buna dispozitie si optimismul molipsitor au facut ca generatii intregi de studenti sa-l caute si sa-l urmeze intr-o cariera in stiinta.
Am avut sansa de a-l intalni in anii de facultate intr-un moment in care motivatia pentru un drum in domeniul stiintei era in cadere libera. Mi-a adus aminte de fascinatia pentru cerul instelat din copilarie, si de dorinta de a intelege tainele universului. M-a ajutat apoi sa ajung sa fac cercetare in astrofizica intr-o universitate italiana, intr-un colectiv excelent, si lucrurile au inceput sa se lege.
M-am intors dupa doctorat in Romania si incerc impreuna cu dumnealui sa tinem in viata scoala de astrofizica de la Facultatea de Fizica. Sper sa pot sa fiu macar in mica parte atat de entuziast si util generatiilor viitoare cum a fost dumnealui pentru noi.
O recunoastere a meritelor Domnului Profesor Mircea Rusu ar fi binevenita, intr-o tara care pare ca si-a pierdut directia si adevaratii calauzitori…
Domnul profesor dr. MIRCEA RUSU, de la Facultatea de Fizică a Universităţii din Bucureşti, nu prea are nevoie de laudele noastre. Domnia sa se recomandă prin întreaga activitate de o viaţă în slujba fizicii si nu numai. A dat tot timpul mai mult decât a primit…
Sperăm să primească tot ceea ce merită!
Cred ca Mircea Rusu este primul nume pe care ti-l amintesti cind te gindesti la Facultatea de Fizica. Este un eminent profesor si pedagog, care stie sa transmita pasiunea sa studentilor. Merita fara indoiala acest premiu.
Si eu am aflat abia azi de candidatura domnului profesor Rusu la premiul pentru Profesorul Anului, pe care o sustin cu mare placere si entuziasm. Desi poate mai potrivita ar fi fost categoria Profesorul Ultimelor Trei Decenii.
Imi aduc aminte, destul de vag, ca prima data l-am vazut pe domnul Prof. Rusu la televizor. Participa relativ des la emisiuni de popularizare a stiintei, care au atins vietile multor copii sau tineri ce poate nu l-au cunoscut niciodata personal.
Eu am avut norocul sa il cunosc. Rareori am vazut in cineva asa un entuziasm pentru stiinta, si interese atat de diverse in diferite domenii stiintifice (ca sa nu mai vorbesc de cunostinte aprofundate in toate aceste domenii!) Asa cum probabil e evident din toate comentariile de mai sus, noi toti il simteam pe domnul profesor ca prieten. Era intr-adevar intotdeauna apropiat de studenti, si glumea des cu noi. Dar nu se gasea niciodata intre dansul si studenti o familiaritate exagerata – n-a fost niciodata pentru noi Mircea, ci numai Domnul Profesor Rusu.
Pentru mine destinul dansului ca profesor are ceva maret si tragic si un aer de Don Quijote. Morile sale de vant erau inertia sistemului de invatamant romanesc si lipsa traditionala de fonduri pentru a adauga lucruri noi si interesante la curiculumul Facultatii de Fizica din Bucuresti. A reusit sa mobilizeze studentii facultatii intr-un fel pe care nu l-am intalnit la nici un alt profesor, organizand o faimoasa scoala de vara de astronomie de nivel international in 1999 cu ocazia eclipsei de soare. Imi aduc aminte si acum cu nostalgie zilele petrecute pe acoperisul facultatii curatand incaperea lunga cu tevi de incalzire a cladirii ca sa o putem folosi pentru scoala de vara. Those were the days…
Ca multi altii care au scris aici, si eu am avut norocul sa plec in lume cu ajutorul, oarecum indirect, al profesorului Rusu. Unul din conferentiarii americani la scoala pomenita mai sus mi-a recomandat o alta scoala de vara in Sicilia, acolo l-am cunoscut pe Prof. Biermann, sub indrumarea caruia mi-am scris lucrarea de masterat in Bonn ca student Erasmus, si restul a mers oarecum de la sine. Nu stiu daca i-am multumit vreodata pentru felul in care mi-a schimbat viata, asa ca o voi face acum:
Multumesc, Domnule Profesor Rusu! Si sper sa luati premiul: il meritati fara nici o indoiala.
Eu sunt fratele lui mai mic, deci il cunosc si altfel decat toti ceilalti. De mult ori ii sugeram sa se ocupe de altceva, sa descopere ceva in domeniul fizicii, ceva extraordinar… Ceva de care-l simteam capabil, sa lase predarea altor profesori – eu fiind inginer de profesie eram un om mai practic. Cu timpul insa am inteles ca aceasta este viata lui, sa fie la catedra intre studenti, sa-i indrume, sa-i ajute (asa cum a facut si cu mine de multe ori), el avand un har iesit din comun ca pedagog. Acelasi har l-a avut pe vremuri unchiul nostru, Iosif Pogan, profesor in Oradea, care, pina in ultimul moment al vietii, avand o boala necrutatoare, se tara pina la catedra intre elevii lui, aducand cate un mar in geanta pt. elevii mai saraci. Atat de iubit a fost acest unchi (dupa mama) al nostru ca la inmormantarea lui a venit toata suflarea orasului, magazinele s-au inchis…, orasul intreg fiind in doliu. Sunt convins ca a mostenit genetic pe acest unchi al nostru, dar si pe tatal nostru, prof. de fizica Victor Rusu, director de scoli multi ani, are un cuvant greu in acest transfer al iubirii de elevi si de …fizica.
Eu cred ca prin modestia care-l caracterizeaza pe Mircea, acest titlu el nu-l ravneste, dar noi, toti cei care l-am cunoscut, spunem: MERITA!
Citind acum mai pe indelete comentariile de mai sus, vad ca si Ana Caramete a avut aceeasi idee ca si mine cu profesorul ultimelor 3 decenii. Great minds…
Nu am multe de zis, sunt tanar inca si l-am cunoscut abia cand am intrat la fizica in anul intai. Pot spune ca face tot posibilul sa isi ajute studentii si ca sa ii vada reusind, dand de asemenea dovada de o energie extraordinara.
Eu personal am de ce sa ii fiu recunoscator.
Un profesor excelent, un colaborator implicat, un om cald, profund, empatic, un metodiacian profesionist, un suflet mare, un coechipier suportiv, un fizician dedicat.
Nu stiu ce as putea sa pun mai mult decat ce s-a scris in mesajele anterioare. Stiu doar ca dl. Rusu si-a pus amprenta in aproape tot ceea ce sunt astazi, de la gandirea in fizica pana la rezolvarea problemelor de zi cu zi. Am avut norocul sa il intalnesc in anii de formare si sa invat de la dansul ce inseamna optimismul si sa am increderea in ceea ce fac.
Ceea ce ma impresioneaza cel mai mult, pe langa prietenia neconditionata si deschiderea de porti spre lumea stiintifica, este lupta sa continua pentru a crea astrofizicii un viitor in Romania.
Oricare e decizia la nivel national, pentru mine dl. Rusu e profesorul ultimului deceniu.
Ioana
Influenta pe care a avut-o in viata mea (si nu numai) domnul profesor Mircea Rusu este extraordinara; l-am cunoscut la olimpiada de Astronomie si Astrofizica care in principiu a fost creata de dumnealui (desi in multe alte tari e o traditie veche de zeci de ani); acolo m-am hotarat sa urmez mai departe o cariera in fizica desi liceul unde invatam era de profil economic. In continuare, cand am ajuns la Facultatea de Fizica a continuat sa isi impartaseasca entuziasmul chiar si tinand cursuri in afara programei, fara nici un fel de avantaj in afara de placerea de a ne invata pe noi cat mai mult. De asemenea, atunci cand am avut oportunitatea de a folosi doua dintre cele mai mari observatoare astronomice, in Chile, nu a ezitat sa ma sprijine cu tot ce ii statea in putiinta, chiar si financiar, din propriul buzunar.
Sunt mandru ca am avut ocazia sa il cunosc si sa interactionez cu dumnealui, sper sa ii fie recunoscute eforturile de o viata nu numai prin recunostinta noastra ci si prin nominalizarea de “profesorul anului”.
L-am cunoscut pe domnul profesor Mircea Rusu cand eram studenta la Universitatea Bucuresti, Facultatea de Fizica. Desi specializarea mea este biofizica, domnul profesor Rusu mi-a schimbat viata. Dumnealui m-a ajutat s-a ajung sa studiez la Universitatea Rheinisch-Friedrich-Wilhelms din Bonn, unde am invatat ce inseamna cercetarea in domeniul biofizicii, si nu numai. La intoarcerea in tara l-am cunoscut si in calitate de profesor la masterul de Biodinamica, unde am inteles cat de mult conteaza pentru dumnealui sa ajute studentii. Astfel, mi-a demonstrat ca pe langa un profesor deosebit, este un OM deosebit. Pentru toate acestea ii sunt recunoscatoare si ii sustin nominalizarea la titlul de “profesorul anului”
Dragi prieteni,
Nu va dati seama ce emotionat am fost de cand a inceput acest proces de alegere a profesorului anului, dar ceea ce ati postat voi pe blog este aproape fara de cuvinte, adica nu am nici o replica. Ma gandesc si stiu in mod cert, ca m-am straduit sa fac cat mai bine si mai mult, si sa incerc sa va ajut in aceasta viata destul de grea si de zbuciumata, dar facand totul ca un lucru normal pentru mine – dimensiunea rezultata din ceea ce voi ati resimtit si spus, ma copleseste. Sincer, nu am cuvinte. Mi-e teama ca este prea mult. Probabil ca tot ce am facut a fost posibil si din cauza ca nu am facut-o pentru alt scop decat acesta, dar nu am realizat dimensiunea ei privita din afara. Sper sa raman cu capul pe picioare, sa nu mi se ridice nasul … si sper sa am posibilitatea ca in viitor sa pot continua – cat mai pot – aceasta activitate.
Ca sa ma intelegeti, o parte din motivatia mea vine si de la convingerea ca, daca putem sa ajutam cumva, atunci este mai mult decat o necesitate, este o obligatie. Si iata o poveste reala din viata mea cand am devenit constient de acest lucru:
Am avut nenumarate coordonari de lucrari de grad 1 la profesorii de fizica din tara si aceasta insemna conducere, discutie, finalizare, sustinere a lucrarii in fata clasei si a unei comisii din care faceam si eu parte la profesorii pe care i-am indrumat.
De mult de tot, chiar la inceputurile acestei activitati, am avut ocazia sa merg intr-un sat de munte, departe de orice localitate mare, la o scoala micuta, dificila din punct de vedere al conditiilor, dar unde “slujeau” niste profesori minunati. Dar asta este alta latura a problemei.
Ca sa ajungem acolo am fost adus cu o masina care a urcat din greu, si mult timp, si am ajuns in satuc. Era primavara, devreme, si era frig. La noi in masina era cald si bine. Uitandu-ma la peisaj am vazut casele, curtile, oamenii, copiii de acolo. Am vazut intr-o curte doi copii jucandu-se, si fiind imbracati sumar, cu piciorele goale, m-am infrigurat numai vazandu-i. Am avut atunci o revelatie: eu in masina, in calitate de “sef”, comisie, etc si ei acolo intr-un loc pierdut in munte.
Mi-am pus intrebarea:
“Daca eu as fi fost ca ei, acum as fi fost acum aici in masina?” Mai mult ca probabil ca nu. Atunci cum am ajuns eu aici? Si mi-am dat seama ca aportul meu la aceasta pozitie nu cred ca depasete 25%, caci datorez parintilor, profesorilor mei, societatii si celui de sus! Aportul meu este cred nu mai mult de 25%: efort, daruire, munca,….
Am intrat si sunt in acesta lume deci cu o extrem de mare datorie: sa fac atat cat pot, ca cei care nu au avut sansa mea sa aiba o sansa in plus fata de ce le harazeste soarta si timpul.
Am simtit, si nu am sa uit aceste lucru niciodata, si cred ca este o datorie morala si crestineasca, de a-i ajuta pe cei pe care-i putem ajuta. De a o face neconditionat si fara a considera ca meritam ceva pentru aceasta. Este doar o restituire a ceea ce si noi la randul nostru am primit din dragoste sau din imprejurari norocoase, dar care trebuie restituita si altora. Cuvantul cheie este dragostea si iubirea.
Acum nu multi ani am avut probleme foarte mari de sanatate, in care intrebarea vestita de “a fi sau a nu fi” era iminenta si nu un simplu scenariu filozofic. Am inteles dupa cele cateva zile de cumpana, ca cineva a venit si a spus “uite asta este ghemul tau de viata, si eu am foarfeca cu care se poate tai firul…”. Mi-am dat seama – pentru prima data – ca acest ghem este finit. Cat timp esti tanar, chiar daca filozofezi pe aceasta problema, ea ramane exterioara tie. Dar atunci am simtit-o din interior. Am inteles ca daca mai vreau sa mai fac ceva pe lumea aceasta, trebuie sa ma grabesc. Nu stiu cat timp mi-a mai ramas. Se pare ca acest optimism a functionat ca antidot si ca ragaz primit pentru finalizarea a ceea ce mai era de facut, caci m-am pus pe picioare si am zis ca nu sunt un bolnav si ca pot sa fac fata perfect treburilor. Si iata ca inca incerc sa fac fata, poate mai greu, dar …. nu ma las…
Exista cateva fraze pe care le-am gasit undeva intr-o nuvela de Richard Bach (autorul de exemplu a nuvelei “Pescarusul Jonathan”- Jonathan Livingston Seagull):
“- Doamne, cand imi voi termina misiunea pe acest Pamant?”
La care raspunsul a venit:
“- Cand vei muri”.
Asa ca aveti ce face si voi, pastrati si transmiteti stafeta, si nu uitati – cat timp traiti……..
Va multumesc pentru tot.
Cu drag,
Mircea
E destul de greu sa scrii imediat dupa Mircea Rusu, dar incerc …
Pe domnul profesor Mircea Rusu il cunosc de aproape 20 de ani. L-am intilnit intr-un moment dificil al vietii mele, insa el mi-a dat sansa unu nou inceput. Datorita lui am ales sa studiez fizica, si mai apoi astrofizica. Cred cu tarie ca succesul meu academic (si nu numai) s-a datorat in mare masura domnului Rusu! Imboldul pe care mi l-a dat acum multi ani, optimismul si increderea pe care le arata de cite ori aveam ocazia sa ne mai intilnim m-au ajutat sa trec peste orice greutate.
Efortul imens pe care l-a depus pentru ca studentii sai sa isi continue studiile in strainatate este evident din cele scrise mai sus (si sper sa mai citim si alte marturii). Aces efort insa mi se pare si mai laudabil avind in vedere ca dl. prof. Rusu nu a avut el insusi aceasta sansa! Acum cind scriu sint la Universitatea din Cambridge, acolo unde multi ani studentul Mircea Rusu a fost invitat de catre un eminent profesor sa studieze. Regimul comunist nu i-a dat insa voie sa plece. Dl Rusu nu a facut nici un compromis politic sau moral si a ales sa ramina in tara. Iar dupa Revolutie, el a fost cel care a facut posibil ca multi dintre noi sa plecam sa studiem in strainatate!
As fi putut sa scriu despre multe altele, dar am ales sa scriu despre acet punct de cotitura in viata dlui Rusu, fara de care destinul lui (si al nostru!) ar fi fost cu totul altul. Ii multumesc ca a transformat ceea ce putea fi o deziluzie intr-o viata plina de sens si speranta pentru el si pentru toti cei care au avut sansa sa-l intilneasca!
Draga Mircea,
Ma bucur nespus de mult pentru nominalizarea ta printre profesorii universitari cei mai apreciati ai Romaniei. Studentii carora le-ai insuflat pasiunea pentru studiu si pentru stiinta din Facultatea de Fizica, grupati de pasiunea pentru astronomie in cadrul unei asociatii, merita felicitati pentru initiativa lor.
Am sa incep prin a relata o intamplare intima, dar care explica felul in care Mircea Rusu este perceput de multe generatii de studenti si nu numai. Acum 12 ani, am mers la Observatorul Astronomic (Institutul Astronomic al Academiei Romane) impreuna cu cele doua copile ale familiei Birlan. In parcul observatorului ne-am intalnit cu domnul Rusu, astronom pensionar la observatorul din Bucuresti, care locuieste in incinta parcului. Am vorbit, am schimbat pareri, ca totdeauna dupa o plecare de cateva luni in lumea larga. Apoi, coincidenta face ca sa ne intalnim cu … Mircea Rusu, la 5 min dupa aceea, tot in gradina observatorului. Contrariata, Mirela, copila mea cea mica (5 ani la vremea aceea), ma intreba: “Cum, sunt doi domni Rusu aici?”. I-am explicat ca un parinte cu simt de raspundere ca pot fi multi oameni care poarta acelasi nume de familie.
Odata ajunsi acasa, sotia intreaba copilele cum si-au petrecut timpul impeuna cu mine. Raspunsul Mirelei a fost dezarmant: “Am intalnit doi domn Rusu: unul mai batran si unul mai… BUCUROS!”. Este acea bucurie pentru viata pe care o daruiesti fara limite deopotriva studentilor, elevilor, colaboratorilor, familiei si prietenilor.
Mult succes, Mircea
Cu prietenie
Mirel Birlan
Nu pot sa spun decit ca in meseria pe care o fac acum cu pasiune, am fost si sint inspirata de D. Prof. Rusu. Daca nu ar fi fost dumnealui, puteam sa am acum o alta directie in viata. Totul a inceput de la dumnealui! Imi aduc aminte in 1991, cum m-am dus la catedra, cam timida si speriata caci intirziasem in alegerea unui proiect de diploma. L-am rugat pe D. Rusu sa ma ajute sa fac un proiect in orbite de particule in jurul gaurilor negre (un subiect care nu era pe lista de proiecte de diploma oferite atunci). D. Rusu a fost atit de deschis, m-a primit imediat, m-a inspirat enorm, mi-a pus in brate citeva carti de teoria generala a relativitatii, si m-a sustinut cu un entuziasm molipsitor. Dumnealui ne-a recomandat la Institutul Astronomic (sotul meu Fanel fiind pasionat de astro de asemenea), unde am dat examene de intrare. Apoi a urmat etapa Prof. Biermann si tot programul Erasmus, si un efort fantastic din partea D. Rusului si a facultatii de fizica ca sa “mearga treaba!” pe multi ani dupa. Si a mers!
Cercetarea in Romania a dus-o greu, o duce greu,
D. Rusu a reusit sa faca o politica
de cercetare si educationala, care pentru situatia precara
a cercetarii din Romania se poate defini: UN EFORT SUPRAOMENESC!. Rezultatele se vad in numarul de studenti romani sustinuti de D. Rusu, care urmeaza universitati internationale si sint foarte motivati sa reuseasca, studenti si cercetatori care au succes in cercetare, publicatii, oferte de jobs. Bravo tuturor!
Ajunsa in Romania, intotdeauna abia
astept sa vorbesc cu D. Rusu. Incepem o convorbire
prin email sau telefon, ca si cum am fi vorbit acum
citeva minute, chiar daca intre comunicari au trecut
si luni de zile. Avem acum o colaborare pentru 2010 aproape finantata de COST UE! Cu placere mi-am petrecut o parte din sabbatical in Romania in 2009 vizitindu-l pe
D. Rusu si discutind proiecte si planuri de colaborare! Asta e noua definitie a “iesitului la pensie” pentru D. Rusu:
noi planuri de cercetare si directii pentru studenti.
(nu uitati nepoteii Domnule Rusu!)
“Mana” aceea de studenti care se intilnesc in Magurele saptaminal sa vorbeasca despre astrofizica, e un curs optional, este sufletul, este pulsul astrofizicii in Romania. Acel puls trebuie sa continue! Facultatea de fizica are
aceasta putere! Ce s-a construit trebuie sa existe!
Draga Mircea, asa ceva nu se uita. Eu nu pot uita!
Va multumesc si ma alaturi tuturor GO MIRCEA!
Cu stima,
Alina
Cateodata te incarca sufletul sa citesti ceva chiar in conditii in care o stii deja.
I don’t write too well in Romanian – I came in the other direction from the rest of you.
And I think the above just about covers it: From Prof. B’s international map of Rusu students, to putting astrophysics on the national map.
I arrived some time after the Revolution and I met Catalina Badescu at the time when I was wondering if I had made the right decision to stay in Romania for a second year. There was a lot of inertia and resignation in the education system. She insisted that I _must_ meet this person. I finally did meet Mircea just as one of us was due to give a talk to a group of visiting teachers from Moldova. I can’t remember which one of us it was. And I stayed for another 6 years. Over all that time whenever I visited Mircea those who met him (students and teachers) all seemed to have a mutual empathy.
For me, his greatest “impact semnificativ asupra sistemului educational din Romania” is the spirit of “dascal-ul” Rusu through all of us that have been infected with an enthusiasm for sharing our curiosity with others.
The impact is strongest upon the Romanian System but not limited to it!
Subscriu cu totul la aceasta initiativa remarcabila,
Succes,
Magda Stavinschi
Grupul de Initiativa pentru Invatarea Fizicii (G.I.I.F.)
http://fizica.ro/giif
sustine acordarea titlului de Profesor al Anului Domnului Profesor Doctor Mircea Rusu.
Ma simt norocoasa ca am avut onoarea sa-l cunosc! Multumesc Divinitatii ca mi l-a scos in cale! Super OM, extraordinar SPECIALIST!
Ma bucur nespus ca am avut ocazia sa-l cunosc pe domnul profesor Rusu. Eram in liceu, pasionat de astronomie, confruntandu-ma cu notiuni de astrofizica si astronomie care ma depaseau.
Am avut ocazia, participand la cateva seminarii de astrofizica pe care dansul le tinea sa discut notiunile teoretice care imi pareau neclare in acel moment. Intotdeauna dupa discutiile cu domnul Rusu plecam entuziasmat si abia asteptam sa ajung acasa si sa descopar in continuare! Cand orarul nu mi-a mai permis sa ajung la seminarii, domnul Rusu m-a invitat la dansul acasa, unde timp de cateva ore dezlega cu mine probleme sau notiuni de astronomie.
Sunt coplesit de pasiunea dumnealui si sper din tot sufletul ca, maine seara, primul loc ii va fi acordat!
Sunt unul dintre studentii care nu au fost “afectati” in mod direct de dl prof Rusu, dar ii datorez faptul ca a condus-o pe Alina Donea pe drumul sau, astfel incat ea sa ajunga conducatoarea mea de doctorat.
Eu l-am cunoscut pe dl profesor mult dupa absolvire, cand eram deja cercetator si lucram cu Alina, dar acest lucru nu m-a impiedicat sa remarc ce OM este dumealui.
Forta cu care “emana” fizica, entuziasmul sau pentru cercetare si bucuria de a “preda stafeta” mai departe sunt doar cateva din lucrurile pe care as dori sa i le “fur” domnului profesor.
Mult succes in aceasta competitie. Chiar daca nu castigati, dumneavoastra sunteti profesorul inimilor noastre!
http://www.premiileineducatie.ro/castigatori/2/
Felicitari!
Felicitari si tuturor celor care au actionat ca o echipa alaturi de noi – va multumim!
Rezultatele sunt postate, impreuna cu raspunsul D-lui Profesor, aici:
http://andorada.wordpress.com/gala-premiilor-in-educatie-editia-2009/premiu-special/#comment-59
Felicitari si sper sa sarbatorim macar 30 de ani de GIIF si 30 de ani ai Astroclubului Meridian 0 din Oradea,impreuna .
Cu bucurie,prietenie si adinca consideratie,
Nicoleta Pazmany
Aceasta tema este pur si simplu fara pereche:), este foarte interesant pentru mine:P Bravo !! vreau sa mai vad in continuare discutii pe tema asta!